timp licitabil

te-am refuzat

îndoielnicule

eşti capricios

şi limitat

ţi-am întors spatele

am zis nu

şi astfel

m-am alăturat utopiei

am avut dreptate

la drept vorbind

sper că înţelegi

dragostea e veşnică acum

memoria

nu-mi mai trebuie

durerea e şi ea conservată

în borcane cu sare

iar dorul de oameni

se înlocuieşte cu dorul de oameni

te-am refuzat

simbol al limitării

ţi-am spus nu

dar m-am înşelat

căci veşnicia 

nu prieşte sufletului meu

iar nevoile

imprevizibil

vin şi pleacă

mă încred în

convieţuirea noastră amiabilă

prezintă-mi solicitările tale
iar eu

am să-mi admit greşeala

şi-am să primesc înapoi

prin voinţa ta

durerea

şi dorul de oameni

cel dintâi

dintotdeauna.