-debusolare-
era aşa un vânt
că nu ne puteam auzi
şi aşa o lumină
că nu ne puteam vedea
atât de puternic mirosea a pământ
că parfumul tău se pierdea
de parcă nici n-ar fi fost
iar gândurile noastre către celălalt
se depărtau în haos de tornade
către spaţii aride
să ne naştem din nou într-o lume a noastră
ţi-am spus
natura lucrurilor ne stă împotrivă
ţi-am strigat bulversat
şi atunci am ştiut
sufletul tău a vrut să mă vadă
însă nu m-a putut auzi
rădăcini având în Pământ
precum vântul
precum lumina
precum pământul
precum tornadele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu