Sonet

Hai să ne iubim suprarealist!
Cu mâinile-alungite şi ciudate,
Să încercăm lumini neabordate,
În spaţiul nostru nou şi fantezist...

Te rog, să ne iubim suprarealist!
Şi ochii să ni-i învelim cu ceara
Pe care o îmbracă ploaia vara,
Când verdele e ud şi poate trist...

Aş vrea să ne iubim suprarealist,
Să stoarcem din noi înşine culori,
Dar daca tu nu vrei, n-am să insist.

Putem să ne întrecem în pudori,
Şi dacă magici nu ni-i dat să fim,
Atunci îţi cer atât: să ne iubim!